Fotbal Plus

Steaua - Campioana Europei

Partea I-a

Partea a II-a



Ca la stana…

George BecaliCu toate ca probabil ca imi voi auzi vorbe pentru ca spun asta, stilul de a conduce Steaua mai nou al lui Gigi (pardon, George) Becali, pe langa ca e complet aiuristic, pare sa ignore cele mai elementare reguli de management al unui club de fotbal profesionist. Da, poate ca ele ar putea merge pe la Ambianta Valea Ciorii sau Minerul Suncuius (imi cer scuze daca i-am jignit in vreun fel pe cei de la cluburile respective, ca pe bune ca nu am vrut), dar in niciun caz la o echipa care vrea Liga si o vrea anual.

In primul rand, jucatorul de fotbal nu e oaie, sa il dai la prima oferta mai puternica, ca poate se prinde intr-un gard si nu mai da lana si lapte. E ilogic, chiar daca te-ai hotarat sa completezi apoi lotul, sa renunti atata de usor la Thereau, un jucator care nu numai ca a confirmat, dar are perspective serioase pentru viitor si calitati care il recomanda pentru a fi in lotul unei echipe care isi propune Liga. Inteleg cazul Saban, care nu a prea prins echipa, sau Baciu, pe care conjunctura l-a facut sa o prinda, pentru ca altfel nu incapea de Goian si Ghionea niciodata.

Exista in general o lege nescrisa care spune ca favoritul fanilor, indiferent ca esti multumit sau nu de eficienta lui, nu se vinde, ci se introduce in teren cand situatia e sigura, pentru ca el aduce oamenii in tribune, si daca sunt oameni in tribune sunt bilete si promotionale vandute. E clar ca ma refer la Elton, pe care tribuna il cere meci de meci si e multumita daca vede trei driblinguri de la el in zece minute cat joaca. Daca totul e pentru visul de a avea echipa de Liga numai din romani, imi permit sa ma indoiesc. Fotbalul actual e sub semnul globalizarii, nu al nationalismului.
Si daca tot vorbeam de fani, care oricum reprezinta clubul mult mai mult decat conducerea, care vine, si la un moment dat va pleca, este inadmisibil sa porti fularul rivalilor, indiferent cat bine ti-au facut. Cum ar arata Borcea cu un fular alb-visiniu? Sau o fi avand el un tricou de-al lui Radoi (sau Badoi, ca tot le seamana numele) ascuns sub butelii, pentru cazuri speciale, si n-om fi stiind noi?



Apatie pe Teatru’ Viselor

Divizia B…nu cel din Manchester unde United a distrus maiestria lui Kaka, ci pe cel al oradenilor cu nervii tari care inca mai vin sa vada un meci de liga a doua. Si au venit, nu ca la Steaua cu UTA, ci vreo doua mii de curiosi. Iar motivul pentru care au venit, spectacolul, a durat cam 2 minute. Unul la inceput si unul la final. Ah… am uitat de paruiala lui Lipitor (asta e acum portarul de la Bihoru’). In rest, 90 de minute de discutii in tribuna despre orice, numai despre actuala echipa, nu. Il mai tii minte pe Grosu, care cand juca la Sportu ne-a dat 3 boabe?” “Da, ma, dar dupa aia a venit la noi si l-am facut golgeter.” “Ba, cum joaca astia ca niste domnisoare. Il tii minte pe Zare, mare fotbalist.” Pe nimeni, dar absolut nimeni nu interesa ca FC Bihor e la retrogradare, iar Miovenii trag pentru Arges. Nu, dom’le, nu! Apatia a cuprins suflarea oradeana care nici nu mai stie sa se bucure la un gol sau nici nu constientizeaza ca echipa s-ar putea sa pice. Imi ramane in minte strigatul unui suporter: “Ba arbitre, esti singurul care a plecat din Oradea neinjurat. Bravo ma ! Sandule, du-i pe astia in Felix !”. Pana saptamana viitoare, cand totul se ia de la capat… Dar mai cu viata, nu asa apatic.